Chiar nimic

[Bai frate nu ma mai inebuniti cu twilight ca nu are nici o legatura. Ala a fost un simplu vis, ciudat ce-i drept, intre 2 oameni.]
Asta pentru ca mi-e lene sa-mi dau singura comm pe blog. :))

Acum incepand postarea propriu zisa, as vrea sa zic ca-mi pare rau ca am dezamagit unele persoane. Clasa a 8-a a fost pentru mine ca un razboi. M-am dat cu capu' de tot felu' de probleme, de oameni si de intamplari. Ce-i drept am si niste amintiri pe masura. Pe care nu mi le poate lua nimeni, din fericire.
Uite ca am intrat si la liceu. Cantemir. Mie imi suna putin infricosator avand in vedere ce am auzit despre acest liceu. Dar nu conteaza. Sunt paranoica de cele mai multe ori. :))
Sincer acum ma simt asa parasita si unloved. In sensul ca nu cunosc pe nimeni din clasa mea in afara de vreo 2 persoane. :))Pardon, din viitoarea mea clasa.. Imi e greu de conceput faptul ca fiecare din FOSTUL....8D a intrat pe unde a apucat fiecare in cate un liceu...
Credeam ca m-am obisnuit cu despartirea asta da uite ca nu prea e asa..
Adica sunt fericita, chiar sunt. Hai sa fim seriosi, sa imi zica mie vreunu daca am invatat eu ceva anu asta. /:)
Nici nu prea m-a interesat sincer. Eu imi doream. Daca puteam sa fac orice altceva in afara de invatat, ca sa intru la Sava as fi facut-o. :))
Deaia sunt multumita. Fiecare cu destinu lui, frate.
Realizez ca pe unii din voi poate nici n-am sa va mai vad vreodata. Dar asta e.
Sincer ma cam doare undeva. :)) Eu ma atasez foarte greu de cineva. Dar si cand o fac...e pe bune. :))
Si uite deaia am sa fiu mai atenta cine va fi "urmatorul" si am sa ma gandesc de mai multe ori inainte de a face un lucru.


Si daca vara trecuta am facut-o fleasca, as vrea ca vara asta sa ma mai abtin. Sa nu mai fiu asa dobitoaca fara limite.
Dar ce sa fac?! Nu pot sa-i zic creierului "iubeste-l p'ala nu p'ala" [pentru ca am observat ca eu iubesc cu creierul. Gandesc prea mult si ajung sa inteleg si sa fac alte tampenii]
In concluzie, pot spune ca el e singurul om care poate s-a mai gandit si la alte circumstante si nu sa aruncat ca berbecu in fata sa-mi zica ca ma iubeste fara ca macar sa stie ce-mi poate pielea. (aviz amatorilor)
Si, asa cum am promis, am sa las deoparte iubirea, pentru altcineva si am sa fiu prietena. Pana n-o sa mai pot. Pana n-o sa mai am de ce. Pana n-o sa mai vreau. Iar asta nu se va intampla prea curand. :)
Cateodata as vrea sa stiu sau macar sa vad ce simt oamenii cu adevarat. Mereu mi-am dorit asta. Sa intru in creieru cuiva sa vad ce face, ce simte, ce traieste, si asa mai deprte.
Dar pana atunci ma multumesc cu ce am.


Cam atat momentan.Hai pa!