Hello Americaaaa! \:d/

Uite frate ca a trecut si ziua asta si realizez ca iar n-am facut nimiiiiic. Am stat si am dormit si iar am dormit si am fost la Carina ca sa ma uimeasca din nou cu talentu ei de fotograf.=)) "Teeeeo dute-n pana mea si nu te mai misca ca nu iese pozaa!"
Da, deci pot spune ca a inceput sa-mi placa sa fac pe modelu pentru o persoana ca tine pentru ca pur si simplu radiezi de fericire mai mereu si ma simt de-a dreptul genial cand zbieri tu la mine sa stau dreapta sau cand ma injuri de morti ca-s buna. =)))

Simit ca in curand va trece si vara asta si simt ca voi ramane cu un gust placut pentru ca pur si simplu n-am motive sa fiu suparata. Gen joi. Ah joi plec in lumea larga. =P~
Cred ca nu exista lucru pe pamant care sa-mi placa mai mult decat sa calatoresc. :))

Da, deci am cam aberat si m-am abatut de la subiectul principal pe care voiam sa-l comentez.Despre ce-si doresc unii oameni de la vietisoara asta.
Bai frate. Atata timp cat ai o viata numai a ta, in care poti face ce vreeeeeei tu, esti sanatos, ai pe cneva acolo caruia ii pasa de tine, de ce pula mea sa faci pe prostu si sa te dai "unloved,unwanted" etc?
De ce?!
As vrea sa stii ca tu vrei cam multe de la viata si ca ar fii cazu sa o iei asa cum e pentru ca daca ceva nu e menit sa se intample atunci no sa se intample nici daca te dai tu cu curu de pamant.
Nu ma intelege gresit. Nu fac pe desteapta, pentru ca si eu am momentele mele, dar iti zic ca de la sora la frate ca ar trebui sa deschizi geamu' intr-o dimineata si sa vezi ca soarele rasare indiferent ca vrei sau nu. Stii tu ce vreau sa zic.

Avand in vedere ca mi-am sustinut aceasta pledoarie, ma simt impacata cu mine si pot sa plec linistita. You know how much you mean to me and how much I love you. :)



Your lil' sister, Teo. ^^


Asta ar fi cam ultima postare pana peste mult timp (da Vir, trist, stiu :)) ) gen sper sa nu uitati de mine. :))
Hai pa. :)

Untitled

Bai frate, stau si-mi citesc blogu, si vad ca am scris numai aberatii si tampenii, spre deosebire de alte bloguri care le citesc si sunt mai a catarii. :))
Ma rog, sincer la ce stare am acu si la cate s-au intamplat in ultima vreme, putin ma intereseaza cat de interesant e blogu meu.
Asa ca am sa ma apuc sa fac un rezumat a vietii mele amoroase de la inceputul inceputului. :))
Nu mai stiu eu exact data dar stiu ca prin august 2007, am plecat in Anglia, alaturi de niste oameni pe care nu-i cunosteam. Doamne imi amintesc si acum ce mica eram si ce minte aveam. =))
Cert e ca acolo pot spune ca m-am indragostit prima oara. Si se presupune ca , cu aceasta persoana am avut si primul sarut care a fost de fapt pupic pe obraz. :))
Mai departe nu mai stiu fiecare detaliu, dar am ajuns in Romania si nu prea am mai tinut legatura cu nimeni. Apoi incepand clasa a 6-a am inceput sa-l plac pe unu si pe altu, dar nu era nimic serios. :))
In clasa a7a, se schimba situatia cand am dat peste un tampit, care doar asa il pot numi, cu care am si fost vreo 2 luni, si care la scurt timp dupa ce ne-am despartit, s-a cuplat cu alta. Ma rog. Imi amintesc si acum ca plangeam aproape zilnic pe la sfarsitul orelor, de ajunsesera astia sa-mi zica ca daca mai plag ma ia mama dracu. =))
Atunci nu multi mi-au fost aproape. Adica toti ziceau da-l dracu, si faze dastea. Printre ei era si cel pe care l-am cunoscut in Anglia, care era toata ziua acolo si in tampita mea suferinta nici nu observasem, ca incepusem sal plac. (din nou)
Doar ca din anumite circumstante, am ajuns la concluzia ca asta nu ducea nicaieri, si uite asa a venit vara cand nu mai rezistam si ne-am rupt. A trecut si vara…si l-am cunoscut pe R. Minunat. Eram asa de fericita si ma simteam atat de implinita ca nu-mi mai trebuia nimic, eram ca o drogata. Tot balciul a durat cam 8 luni, in care as fi ipocrita san nu recunosc ca imi placea gelozia lui cu care ma devora zilnic la propriu, si alte faze. )
Doar ca viata nu e asa de roz si de minunata, caci e posibil ca uneori sa te imbeti, sa se dea una la tine si sa zici “ ea sa dat la mine, ce voiai sa fac?!”.
Si asa sa terminat povestea si cu asta. Nu pot sa zic ca am mai suferit asa enorm, caci ma cam obisnuisem. )
Dar uite ca, am sfarsit indragostinduma de el, tot el..
Cred ca este singura persoana cu care nu regret ca am iubito vreodata. Chiar daca nici el nu s-a abatut de la a ma face sa sufar, asta e. :))
Am ajuns intr-o faza in care si el ma placea…doar ca din cauza unor faze din trecut si poate din cauza ei…eu nu prea l-am crezut. Tin sa mentionez ca in ziua aia (stie el ) ) am fost cel mai fericit om din lume. Trecem peste. Apoi a trebuit sa plec la mare, unde l-am cunoscut pe alt R.:))
In prostia mea mareata, mi-am zis ca oricum nu avea cum sa fie adevarat si am acceptat sa ma cuplez cu el. Proasta am fost. :))
Si din cauza lui, mi-a mai rupt si Vlad mana. =)))
Era un semn. Dar ce sa faci, eu-s mai proasta asa.
In concluzie, nici acum nu stiu cine sau daca ma iubit vreodata cineva calumea. Stiu doar ca eu nu regret de cate ori aveam un zambet din ala cretin intiparit pe fata, din cauza lui, si sincer si mie imi pare rau pentru ca sunt cam posesiva din fire, si cam neincrezatoare in cine nu trebuie…nu stiu daca mai are vreun rost, nu stiu nici ce se va allege cu mine odata ce voi incepe liceu’ dar…te iubesc si probabil ca si cand voi fi cu cineva, tot asa va ramane.
End.

Chiar nimic

[Bai frate nu ma mai inebuniti cu twilight ca nu are nici o legatura. Ala a fost un simplu vis, ciudat ce-i drept, intre 2 oameni.]
Asta pentru ca mi-e lene sa-mi dau singura comm pe blog. :))

Acum incepand postarea propriu zisa, as vrea sa zic ca-mi pare rau ca am dezamagit unele persoane. Clasa a 8-a a fost pentru mine ca un razboi. M-am dat cu capu' de tot felu' de probleme, de oameni si de intamplari. Ce-i drept am si niste amintiri pe masura. Pe care nu mi le poate lua nimeni, din fericire.
Uite ca am intrat si la liceu. Cantemir. Mie imi suna putin infricosator avand in vedere ce am auzit despre acest liceu. Dar nu conteaza. Sunt paranoica de cele mai multe ori. :))
Sincer acum ma simt asa parasita si unloved. In sensul ca nu cunosc pe nimeni din clasa mea in afara de vreo 2 persoane. :))Pardon, din viitoarea mea clasa.. Imi e greu de conceput faptul ca fiecare din FOSTUL....8D a intrat pe unde a apucat fiecare in cate un liceu...
Credeam ca m-am obisnuit cu despartirea asta da uite ca nu prea e asa..
Adica sunt fericita, chiar sunt. Hai sa fim seriosi, sa imi zica mie vreunu daca am invatat eu ceva anu asta. /:)
Nici nu prea m-a interesat sincer. Eu imi doream. Daca puteam sa fac orice altceva in afara de invatat, ca sa intru la Sava as fi facut-o. :))
Deaia sunt multumita. Fiecare cu destinu lui, frate.
Realizez ca pe unii din voi poate nici n-am sa va mai vad vreodata. Dar asta e.
Sincer ma cam doare undeva. :)) Eu ma atasez foarte greu de cineva. Dar si cand o fac...e pe bune. :))
Si uite deaia am sa fiu mai atenta cine va fi "urmatorul" si am sa ma gandesc de mai multe ori inainte de a face un lucru.


Si daca vara trecuta am facut-o fleasca, as vrea ca vara asta sa ma mai abtin. Sa nu mai fiu asa dobitoaca fara limite.
Dar ce sa fac?! Nu pot sa-i zic creierului "iubeste-l p'ala nu p'ala" [pentru ca am observat ca eu iubesc cu creierul. Gandesc prea mult si ajung sa inteleg si sa fac alte tampenii]
In concluzie, pot spune ca el e singurul om care poate s-a mai gandit si la alte circumstante si nu sa aruncat ca berbecu in fata sa-mi zica ca ma iubeste fara ca macar sa stie ce-mi poate pielea. (aviz amatorilor)
Si, asa cum am promis, am sa las deoparte iubirea, pentru altcineva si am sa fiu prietena. Pana n-o sa mai pot. Pana n-o sa mai am de ce. Pana n-o sa mai vreau. Iar asta nu se va intampla prea curand. :)
Cateodata as vrea sa stiu sau macar sa vad ce simt oamenii cu adevarat. Mereu mi-am dorit asta. Sa intru in creieru cuiva sa vad ce face, ce simte, ce traieste, si asa mai deprte.
Dar pana atunci ma multumesc cu ce am.


Cam atat momentan.Hai pa!